Suplimente naturale VS suplimente sintetice

Conceptul de sănătate holistică

Plantele au fost create din voinţă divină în ziua a treia a Facerii, după despărţirea apelor de uscat şi înaintea despărţirii luminii de întuneric, după cum reiese din Biblie – Cartea Cărţilor: „Pământul să ogrăslească verdeaţă; iarbă purtătoare de sămânţă, după felul şi asemănarea ei, şi pom roditor care după felu-i să dea rod cu sămânţă-n sine pe pământ” (V.T. Facerea 1:11, pag. 22)

Plantele ca parte a lumii au fost dăruite ca „hrană” oamenilor în ziua a şasea: „Iată, vă dau vouă toată iarba dătătoare de sămânţă pe faţa-ntregului pământ, şi tot pomul purtător de sămânţă de pom într-nsul: acestea vă vor fi vouă spre hrană.” (V.T. Facerea, 1:29, pag. 23). Cuvintele generice ”pom” şi „iarbă” ne sugerează denumirea de specie. Din faptul că plantele ne-au fost date ca hrană rezultă finalitatea acestora pentru om. Suntem de acord cu oamenii de ştiinţă, precum Ovidiu Bojor şi Răducanu Dumitru care susţin că, între Ştiinţă şi Credinţă nu există antagonisme, ci se completează una pe alta. Faţă de Teoria evoluţionistă se face observaţia că omul trebuia să fie încadrat într-un regn propriu, deoarece numai omul a fost înzestrat de Dumnezeu cu chipul Său şi suflet nemuritor care încadrează omul în Universul infinit.

Omul în accepţiunea holistică reprezintă o unitate între spiritual, emoţional şi fizic. Boala apare mai întâi în planul biostructurii spirituale şi apoi în planul fizic. Boala este, după unii cercetători, o experimentare a relației cauză-efect. De aceea se promovează pentru alinarea durerii şi vindecării bolii mai întâi de toate: iertarea, iubirea şi dăruirea. La celălalt pol ego-ul generează dezechilibre aducătoare de boli.

De exemplu la originea unui diabet stă un sentiment de tristețe profundă sau un dezgust profund față de o situație pe care ai trăit-o. Îmbolnăvirea ficatului este legată de o furie sau o frustrare față de tine sau alții. Toți trăim în viață anumite conflicte emoționale de tristețe, respingere, frustrare, dar nu toți ne îmbolnăvim pentru că nu toți reacționăm la fel în plan personal, conștient sau inconștient, față de o situație ivită. La o cauză nevăzută cum sunt emoțiile, gândurile, corespunde un efect văzut cum este boala, durerea, neliniștea. Se poate măsura fericirea, tristețea ? Dar se poate măsura temperatura corpului, numărul de globule din sânge, colesterolul, etc. În plan fizic. Există Terapia cu plante și alte multe terapii care ne pot ajuta în eliminarea cauzei care a generat efectul. Dar trebuie să fim conștienți pentru a face schimbări majore în viața noastră.

Un stil de viaţă defectuos cu o alimentaţie nesănătoasă şi dezechilibrată influenţează în foarte mare măsură starea de sănătate ducând la apariţia unor boli. Adoptarea unui stil de viaţă bazat pe alimentaţie naturală, nepoluată, parţial procesată termic, alături de exerciţii în natură cu contemplație (nu e suficient să privim o floare, cerul, e necesar să medităm asupra lor), mersul pe jos, activitate intelectuală susținută, respiraţie corectă, stăpânirea stresului excesiv, eliminarea factorilor de risc, precum alcoolul şi fumatul, echilibru între muncă, odihnă activă şi odihnă pasivă, atitudine pozitivă în raport cu semenii, stau la baza unei bunăstări a sănătăţii. Felul cum gândim are o mare influență asupra sănătății fizice. Ca să putem gândi calm și liniștit trebuie să ne facem astăzi un filtru față de datele smog, să selectăm datele folositoare și să le eliminăm pe cele nefolositoare. Și mai ales să ne învățăm copii să distingă binele de rău, și astfel vor ajunge la autoeducație și la dezvoltarea plasticității creierului. Ca să putem gândi bine este important să ne hrănim corect din punct de vedere nutritiv având în vedere că 25% din metabolism este atribuit neuronilor.

Sănătatea a fost definită de către O.M.S. ca: „bunăstare fizică, mintală şi socială care nu constă doar în absenţa bolii sau a infirmităţii”

Sănătatea este un concept care cuprinde starea: spirituală, emoţională, mentală (intelectuală), fizică şi socială. Aceste stări interacţionează între ele. De aceea aspectele pozitive, respectiv negative care apar pe o dimensiune pot influenţa şi celelalte dimensiuni. În realizarea stării de sănătate aspectul cel mai important este realizarea stării de echilibru, adică o stare de homeostazie la nivel fiziologic când organismul este capabil să se menţină şi să se revigoreze continuu. Organismul de-a lungul vieţii este capabil să lupte cu factorii de stres, cu boala şi să revină la starea de normalitate care este de fapt starea de sănătate. Organismul nostru se poate regenera automat. Dacă avem o rană, organismul produce noi celule care repară locul deteriorat. În acelaşi timp apar noi celule în sânge pentru a înlocui cele pierdute prin hemoragie. Astfel corpul revine la starea de homeostazie.

Echilibrul se realizează prin mecanisme automate care intră în activitate la momentul necesar. De exemplu dacă este prea cald în jurul nostru intră în activitate mecanismele de menţinere constantă a temperaturii corpului. Acest mecanism va comanda transpiraţia când odată cu apa se elimină şi căldura excesivă,  ferindu-ne de supraîncălzire. Dacă este frig comanda se va face muşchilor să intre în activitate sub forma unui tremor intensificându-şi arderea substanţelor nutritive, în urma cărora se eliberează căldură. Dintre factorii care influenţează starea de echilibru menţionăm:

  • stilul de viaţă, factorii genetici şi factorii mediului

Stilul de viaţă este partea pe care o putem controla. Se referă la: alimentaţie, ecologie, cunoaştere, consum, stilul de lucru, comunicare, recreere etc. Stilul de viaţă impune accesul la un sistem competent de îngrijire medicală şi de educaţie medicală la care o persoană poate beneficia atât din perspectiva fizică cât şi mentală şi socială.

Factorii genetici sunt mai greu de controlat deoarece se transmit prin gene sub forma codului genetic existent în fiecare celulă încă de la naştere. Aceasta desemnează tendinţele spre anumite boli. Factorii genetici nu pot fi controlaţi de individ dar adesea pot fi compensaţi.

Factorii de mediu includ siguranţa familiei, a serviciilor publice adecvate. Factorii negativi de mediu precum poluarea din sol, apă, aer se pot controla într-o anumită măsură.

Starea emoţională poate genera efecte somatice (fiziologice) care poate distruge sau reface echilibrul personal. În emoţii puternice creierul nostru varsă în sânge anumite substanţe chimice care afectează starea de homeostazie. Deoarece emoţiile apar ca răspuns la toate aspectele vieţii, se impune un echilibru pe toate dimensiunile sănătăţii pentru funcţionarea normală a organismului.

Emoţiile nesoluţionate pe termen lung afectează sistemul endocrin şi în primul rând tiroida. Dar şi lipsa de iod în alimentaţie duce la tulburări de tiroidă. În România 20% din populaţie suferă de tulburări de tiroidă.

Starea emoţională se referă la sentimentele pe care le are o persoană faţă de sine şi faţă de alţii, dar şi înţelegerea emoţiilor şi forma prin care le soluţionează în bună dispoziţie. Persoana care reuşeşte să-şi stăpânească starea emoţională se va îmbolnăvi mai rar de boli generate de stres, cum ar fi: ulcerul gastric, astmul, migrena. Dacă starea de stres nu poate fi gestionată atunci va fi afectată imunitatea apărând diverse boli.

Starea intelectuală se referă la partea mentală care ajută o persoană să poată lua decizii corecte asupra stării de sănătate. Mentalul este influenţat de emoţional dar nu se suprapun.

Starea fizică se referă la sănătatea corpului fizic dar şi la răspunsul organismului în faţa bolii. Pentru a avea o sănătate fizică bună trebuie să se adopte o conduită corectă: să evite obiceiurile greşite, abuzul alimentar, să practice o alimentaţie moderată, să-şi aleagă anumite mâncări, să-şi stabilească un echilibru între muncă şi odihnă, să evite dependențele (de alcool, tutun).

Starea socială cuprinde relaţiile persoanei cu familia, cu ceilalţi oameni fără a se deranja. Aceasta presupune o relaţionare cu cei din jur. Persoanele private de aceste trebuinţe intră într-o stare patologică.

Starea spirituală se referă la relaţia cu divinitatea, credinţa religioasă, sentimentul de pace lăuntrică în relaţie cu tine însuţi şi cu universul. O stare spirituală bună are influenţă directă asupra stării de sănătate dând o bună dispoziţie în general.

Aceste dimensiuni ale sănătăţii formează un tot unitar, fiecare având efect asupra celeilalte. Exemplu: dacă munca noastră se desfăşoară în armonie cu valorile de bază, atunci această armonie contribuie la susţinerea sănătăţii spirituale; aceasta la rândul ei poate influenţa profund sănătatea emoţională, aceasta se răsfrânge asupra relaţiilor sociale. Toate acestea vor ajuta la o mai bună soluţionare a problemelor fizice legate de o boală.

Componentele stilului de viaţă

Stilul de viaţă este partea cea mai importantă în lumea dezvoltată, întrucât poate fi controlat. Se referă la atitudini, obiceiuri și comportamente personale. Specialiştii din SUA susţin că 7 din 10 decese sunt datorate stilului de viaţă.

În general oamenii îşi aleg anumite comportamente care generează reuşită şi satisfacţie. Unii indivizi sunt perfecţionişti. Alţii acordă mai mult timp cantităţii decât calităţii. S-a constatat că munca fizică tradiţională stă la baza longevităţii. Cei mai longevivi oameni din România trăiesc la ţară. Alte tipuri de efort stimulează mintea care ajută la sănătatea intelectuală.

Stilul recreaţional se face prin activităţi care încântă individul, ceea ce îi face plăcere. Trebuie să se facă prin mişcări fizice şi nu prin consum de droguri (alcool, fumat, alte substanţe). Modul cum o persoană acordă sau primeşte o încântare îi influenţează starea de sănătate.

Stresul este o parte a vieţii noastre. Poate fi pozitiv (eustres) când este asociat cu dezvoltarea umană şi negativ (distres) când este asociat cu pierderi. Modul cum se rezolvă stresul influenţează sănătatea. O persoană poate prelua conflictul din familie şi să elibereze energia negativă interferând cu alte persoane. De exemplu: vine soţul acasă şi strigă la soţie; aceasta strigă la copil; mai departe copilul strigă la câine iar câinele mușcă persoana din curte.

Unii încearcă să-şi medieze cu calm conflictul găsind soluţii. Pe aceasta se bazează menţinerea familiilor bunicilor. Sunt meticuloşi, studiază foarte atent problemele iar deciziile luate se bazează pe un volum mare de informaţie. Alţii iau decizii rapid sub impulsul intuiţiei. O altă categorie se tem să ia decizii, aşteptând să hotărască alţii pentru ei.

Stilul cognitiv poate fi asociat cu condiţiile sociale a persoanei şi starea de sănătate. El reflectă starea intelectuală.

Stilul de comunicare se referă la modalităţile cum oamenii permit celorlalţi să afle ce doresc, ce simt, cum răspund la ideile şi sentimentele altora. Unele persoane se exteriorizează cu uşurinţă, alţii sunt interiorizaţi. O persoană care-şi inhibă emoţiile poate suferi tensiuni emoţionale şi sociale care pot conduce la probleme fizice.

Stilul de relaţionare constă în relaţiile stabilite între oameni prin comunicare. Unii relaţionează cu uşurinţă asumându-şi rolul de lider. Alţii îşi asumă rolul de a fi conduşi. Sănătatea emoţională şi mentală depinde în mare măsură de capacitatea de relaţionare, de capacitatea de a-şi satisface trebuinţele şi dorinţele.

Stilul de nutriţie cuprinde modalităţile prin care o persoană îşi selectează produsele alimentare şi serviciile. Aceasta influenţează starea fizică. Imaginea casei are impact asupra relaţiilor sociale şi emoţionale.

Stilul ecologic se referă la modul cum o persoană interacţionează cu mediul fizic, interesul acesteia pentru un mediu sănătos. Aceasta implică decizii cu privire la: alimente, maşini, aer condiţionat, reciclarea deşeurilor.

Stilul de viaţă este caracteristic fiecărei categorii socio-profesionale având la bază piramida trebuinţelor, piramida conceptualizată de Abraham Maslow. Depinde şi de dinamica societăţii, fapt explicat de părintele sociologiei, Pitirim Sorokin.

Oamenii au liberul arbitru să ia decizii care le poate afecta sănătatea, buna dispoziţie sau chiar destinul. Exemplu: o persoană vrea să slăbească ca să arate mai atractiv. O altă persoana vrea să slăbească ca să-şi regleze tensiunea arterială sau glicemia. Deci oamenii evaluează obiectivele personale în funcţie de trebuinţe şi dorinţe. Exista trebuinţe universale, pentru toţi dar şi trebuinţe specifice. Ambele pot genera consecinţe grave. Dacă trebuinţele nu sunt transpuse în obiective specifice pentru individ ele rămân doar idei care generează sentimente de frustrare. Fără obiective individul nu poate trăi sentimentul de împlinire, succes şi satisfacţie. Desemnarea unor obiective nerealiste conduce la eşecuri, afectează respectul de sine şi poate pune în pericol sănătatea fizică. Atunci când obiectivul poate depăşi capacitatea persoanei, chiar dacă sunt realiste poate să apară pesimismul faţă de realizarea lor.

Pe măsură ce oamenii îşi stabilesc obiectivele trebuie să-şi stabilească şi priorităţile. Dacă o persoană se confruntă cu mai multe obiective apar compromisurile sau compensaţiile. Se iau decizii prin care anumite trebuinţe sau dorinţe să fie sacrificate sau realizate în alte moduri. Exemplu: consumul de alcool este o componentă a stilului de viaţă care satisface plăcerea, dar aceasta este însoţită de riscuri pentru sănătatea fizică, emoţională şi socială. Înţelegerea acestor riscuri poate încuraja persoana să renunţe sau să limiteze consumul de alcool.

În concluzie ne dăm seama de complexitatea problemelor și de modul cum cele cinci componente ale personalităţii (spirituală, emoţională, fizică, mentală sau intelectuală şi socială) sunt în legătură holistică formând un tot. Fiecare poate influenţa în bine sau rău pe celelalte componente. Deci sănătatea reprezintă o stare de normalitate. Apariţia bolii ne solicită să gândim pentru a lua decizii. Prin acestea vom căuta cauzele bolii pentru a trata efectul acestora, adică boala manifestă în corpul fizic.

Astăzi se conturează tot mai mult o ştiinţă numită Epigenetică. Bazele acesteia sunt puse de prof. de biologie celulară Bruce Lipton care a explicat legătura dintre gene şi mediul înconjurător. El a pornit de la fizica cuantică care explică dualitatea minte-corp. Gândurile noastre, atitudinile, credinţele creează condiţii de existenţă a corpului şi lumii exterioare. Pe noi ne îngrijorează că sănătatea noastră şi destinul sunt incluse în codul genetic, şi ca atare prestabilite. Începe să se înfiripeze ideea că nu este aşa. Crizele generale, criza din ţara noastră actuală se poate prefigura ca un progres. Prof. Lipton compară aceste crize cu pasărea Phoenix care este o pasăre sacră în mitologia Egiptului antic. Această pasăre înainte de a muri îşi construieşte un cuib din ramuri de scorţişoară pe care îl aprinde. Arde cuibul, arde şi pasărea. Rezultă cenuşa. Din aceasta se ridică o pasăre Phoenix mai impunătoare. O reînnoire a conştiinţei noastre ştiinţifice rescrie percepţiile noastre legate de viaţă şi evoluţie. Tragem concluzia că mintea noastră poate influenţa în bine sau în rău corpul nostru. Numai cu ajutorul minţii putem accede spre starea emoţională. Exemplu: este suficient unei persoane o privire ca să-şi modifice starea fiziologică a corpului, temperatură, presiune cardiacă, chiar şi encefalograma. Mintea noastră decodifică privirea. Medităm într-un fel faţă de o anumită biorezonanţă. „nu pot suporta” Mintea noastră ar trebui să o conştientizăm spre scoaterea unor obişnuinţe şi să o îndreptăm spre unitate. Creierul nostru dispune de așa numita neuroplasticitate  care ne ajută să ne adaptăm la diferite condiții iar organismul nostru să găsească soluții la rezolvarea problemelor de sănătate. În creierul nostru există niște zone numite nuclei amigdalieni care sunt în legătură cu fricile și agresivitatea. Aceste zone se pot hipertrofia în defavoarea hipotrofierii zonei hipocampului subfrontal responsabil cu memoria. Astfel acești indivizi se vor îmbolnăvi cu mai multă ușurință de boala Alzheimer. S-a confirmat prin cercetări științifice de imagistică funcțională că la persoanele cu antrenament de meditație și rugăciune au apărut capacități de concentrare și eliminare a informației primite. Aceste persoane care fac regulat meditație și rugăciune își reduc nucleii amigdalieni și își îngroașă cortexul prefrontal. Neuroplasticitatea indusă a dat rezultate importante în distrugerea centrului nervos vizual, în recuperarea după un accident vascular cerebral.

Abordarea holistică impune în vindecare relaţia dintre corpul fizic, suflet şi minte. Medicina somatică afirmă că mintea (gândul) influenţează în permanenţă corpul fizic. La ora actuală ştiinţa a confirmat că unele stări mentale, psihice ca: mânia, frustrările, melancolia pot să producă o mare acidifiere a sângelui care este cauza multor boli. S-a observat că gândul are o mai mare influenţă asupra corpului fizic decât hrana. Starea sănătăţii oamenilor este rezultatul unor interacţiuni dintre factorii fizici, mentali, emoţionali, genetici, ai mediului înconjurător, sociali, reflectând modul nostru de viaţă. Sănătatea este prin urmare capacitatea de a controla evenimentele de tot felul care ne afectează şi influenţează viaţa; este arta de a face faţă oboselii, crizelor, etc. Starea de sănătate este starea de normalitate umană, iar organismul are o inclinaţie înnăscută către sănătate şi homeostazie.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *